Nu îți poți da seama cu certitudine dacă ai o boală cu transmitere sexuală doar după simptome. Unele infecții cu transmitere sexuală (ITS) provoacă secreții neobișnuite, usturime la urinare, răni, vezicule, mâncărimi sau dureri, însă multe pot evolua fără niciun simptom. Singura metodă prin care poți afla cu certitudine dacă ai anumite ITS este testarea medicală corespunzătoare.
Tocmai absența simptomelor face ca aceste infecții să fie ușor de transmis fără ca persoana infectată să știe acest lucru. Organizația Mondială a Sănătății arată că peste 30 de bacterii, virusuri și paraziți se pot transmite prin contact sexual, iar o mare parte dintre infecții sunt asimptomatice.
Riscul trebuie luat în calcul mai ales după un contact sexual vaginal, anal sau oral neprotejat, ruperea sau alunecarea prezervativului, apariția unui partener sexual nou ori aflarea faptului că un partener a fost diagnosticat cu o ITS.
Care sunt primele semne ale unei boli cu transmitere sexuală?
Nu există un simptom universal care să indice prezența unei ITS. Manifestările diferă în funcție de infecție, sex, zona corpului afectată și stadiul infecției.
Printre simptomele care pot apărea se numără:
- secreții vaginale diferite de cele obișnuite;
- secreții din penis;
- usturime sau durere la urinare;
- mâncărime, iritație sau disconfort genital;
- vezicule, răni sau ulcerații în zona genitală;
- negi sau excrescențe în zona genitală ori anală;
- dureri în partea inferioară a abdomenului;
- durere în timpul contactului sexual;
- sângerări vaginale neobișnuite;
- durere, secreții sau sângerare rectală;
- erupții cutanate;
- ganglioni limfatici măriți;
- febră sau stare generală alterată în cazul anumitor infecții.
Aceste simptome nu înseamnă automat că ai o boală cu transmitere sexuală. Infecțiile urinare, candidoza, vaginoza bacteriană, iritațiile produse de anumite produse cosmetice și numeroase alte probleme medicale pot provoca manifestări asemănătoare.
De aceea, diagnosticul nu ar trebui stabilit pe baza fotografiilor de pe Internet sau prin compararea simptomelor.
Poți avea o boală cu transmitere sexuală fără simptome?
Da. Aceasta este una dintre cele mai importante informații despre ITS.
Poți avea o infecție cu transmitere sexuală, te poți simți perfect sănătos și, în anumite situații, o poți transmite mai departe.
Infecțiile asimptomatice reprezintă unul dintre principalele motive pentru care testarea este importantă după o expunere relevantă. Absența secrețiilor, durerii, leziunilor sau altor manifestări vizibile nu demonstrează că nu există o infecție.
Acest lucru este important inclusiv într-o relație nouă. Faptul că un partener „pare sănătos” nu spune nimic sigur despre statusul său privind ITS.
Dacă vrei să reduci riscul de transmitere, citește și ghidul nostru despre cum să folosești corect prezervativul.
Cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală și simptomele lor
Manifestările diferă considerabil de la o infecție la alta. Tabelul următor poate fi folosit orientativ, nu pentru autodiagnostic.
| Infecție | Simptome care pot apărea | Poate fi fără simptome? | Cum se diagnostichează |
|---|---|---|---|
| Chlamydia | secreții, usturime la urinare, dureri pelvine/testiculare | Da, frecvent | teste de laborator, de regulă teste moleculare |
| Gonoree | secreții, usturime la urinare, dureri pelvine; simptome rectale sau faringiene | Da | teste de laborator |
| Sifilis | inițial poate apărea o leziune nedureroasă; ulterior erupții cutanate și alte manifestări | Da | în principal teste de sânge, în funcție de situație |
| Herpes genital | vezicule sau ulcerații dureroase, usturime, mâncărime | Da | evaluare medicală și teste specifice când sunt indicate |
| HPV | de cele mai multe ori fără simptome; unele tulpini produc veruci genitale | Da, foarte frecvent | evaluare și teste specifice, în funcție de sex și situație |
| Trichomoniază | secreții, iritație, mâncărime, disconfort la urinare sau sex | Da | teste de laborator |
| HIV | uneori simptome asemănătoare unei viroze în faza inițială, ulterior perioade lungi fără manifestări | Da | test HIV |
| Hepatita B | oboseală, greață, dureri abdominale, icter sau nicio manifestare | Da | analize de sânge |
Chlamydia
Chlamydia este o infecție bacteriană care poate trece neobservată.
Atunci când apar simptome, acestea pot include secreții vaginale sau peniene neobișnuite, senzație de arsură la urinare și dureri pelvine. Infecția poate afecta și rectul sau gâtul, în funcție de tipul contactului sexual.
Netratată, poate produce complicații importante, inclusiv probleme de fertilitate.
Gonoreea
Gonoreea poate afecta organele genitale, rectul și gâtul.
Simptomele posibile includ:
- usturime la urinare;
- secreții genitale;
- dureri pelvine;
- durere sau umflarea unui testicul;
- simptome rectale.
Infecțiile faringiene și rectale pot fi însă lipsite de simptome.
Un aspect important este că rezistența gonococului la antibiotice reprezintă o problemă medicală în creștere. Din acest motiv, antibioticele nu trebuie luate „preventiv” sau după recomandări găsite online.
Sifilisul
Sifilisul poate fi înșelător deoarece manifestările sale se schimbă în funcție de stadiul bolii.
În faza inițială poate apărea o ulcerație, numită șancru, care este adesea nedureroasă și poate trece neobservată.
Într-un stadiu ulterior pot apărea erupții cutanate, inclusiv la nivelul palmelor și tălpilor, ganglioni măriți și alte manifestări generale. Există însă și o perioadă latentă, fără simptome.
Faptul că o leziune dispare singură nu înseamnă că infecția a dispărut.
Herpesul genital
Herpesul genital este produs de virusurile herpes simplex.
Atunci când este simptomatic, poate provoca:
- vezicule;
- ulcerații dureroase;
- mâncărime;
- usturime;
- durere locală.
Unele persoane au însă simptome foarte ușoare sau nu observă deloc manifestările infecției.
HPV
HPV – virusul papiloma uman – este diferit de imaginea clasică a unei „boli venerice”.
Există numeroase tipuri de HPV. Unele pot provoca veruci genitale, în timp ce altele sunt asociate cu apariția anumitor tipuri de cancer.
În majoritatea cazurilor, o persoană infectată nu poate spune că are HPV doar uitându-se la zona genitală.
Pentru mai multe informații despre transmitere și protecție, vezi și ghidul nostru despre balanita cu transmitere sexuală.
HIV
Infecția cu HIV nu poate fi identificată după aspectul unei persoane și nici diagnosticată pe baza simptomelor.
Unele persoane pot prezenta în primele săptămâni după infectare manifestări asemănătoare unei infecții virale – febră, dureri în gât, erupție cutanată sau ganglioni măriți. Alte persoane nu prezintă astfel de simptome.
Ulterior poate exista o perioadă îndelungată fără manifestări evidente.
Testarea este metoda prin care se stabilește statusul HIV.
În cât timp apar simptomele după un contact sexual?
Nu există o perioadă unică.
Unele infecții pot produce manifestări relativ repede, altele după săptămâni, luni sau chiar mai târziu. În plus, unele persoane nu vor dezvolta niciodată simptome evidente.
| Infecție | Când pot deveni evidente manifestările |
|---|---|
| Gonoree | adesea în primele zile după infectare, dar simptomele pot lipsi |
| Chlamydia | pot apărea după câteva săptămâni sau pot lipsi |
| Herpes genital | primul episod poate apărea relativ repede, dar infecția poate rămâne nerecunoscută |
| Sifilis | prima leziune apare de obicei după o perioadă de incubație de câteva săptămâni |
| HIV | simptomele acute, atunci când există, pot apărea la câteva săptămâni după infectare |
| HPV | manifestările pot apărea după luni sau pot să nu apară deloc |
Aceste intervale nu trebuie folosite pentru a decide că „a trecut suficient timp și sunt sănătos”. Perioada de apariție a simptomelor și momentul în care un test poate detecta infecția sunt două lucruri diferite.
Am avut sex neprotejat. Cum îmi dau seama dacă am luat ceva?
Dacă ai avut un contact sexual neprotejat, nu este necesar să aștepți apariția simptomelor pentru a discuta cu un medic despre testare.
Riscul depinde de:
- tipul contactului sexual;
- folosirea sau nefolosirea prezervativului;
- existența unor leziuni;
- statusul partenerului;
- tipul infecției;
- zona corpului expusă.
Este important și tipul contactului. ITS se pot transmite prin sex vaginal și anal, dar anumite infecții pot fi transmise și prin sex oral.
Prin urmare, „nu am făcut sex vaginal” nu înseamnă automat „nu am avut risc de ITS”.
Citește și: Ce boli poți lua prin sex oral?
Ce analize trebuie să faci pentru bolile cu transmitere sexuală?
Nu există un singur test care să identifice automat toate ITS.
În funcție de infecția suspectată și de tipul expunerii, medicul poate recomanda:
- analize de sânge;
- analiză de urină;
- recoltarea unei probe vaginale;
- recoltarea unei probe uretrale;
- exsudat faringian;
- recoltarea unei probe rectale;
- probe din anumite leziuni.
De exemplu, dacă a existat sex oral sau anal, simpla testare genitală poate să nu fie suficientă în anumite situații. Medicul trebuie să știe ce tip de contact sexual a existat, pentru a putea decide ce zone trebuie testate.
Ce boli cu transmitere sexuală pot fi depistate prin sânge?
Analizele de sânge sunt utilizate pentru diagnosticarea sau screeningul anumitor infecții, printre care HIV și sifilisul, precum și pentru hepatitele virale în situațiile în care testarea este indicată.
Chlamydia și gonoreea sunt depistate în mod obișnuit prin alte tipuri de probe, precum urina sau exsudatele/recoltările din zonele expuse.
De aceea, un set obișnuit de analize de sânge nu înseamnă că „ai făcut toate testele pentru BTS”.
Când trebuie să faci testele după sex neprotejat?
Momentul testării contează.
Fiecare infecție și fiecare metodă de testare are o anumită fereastră de detectare. Un test făcut prea devreme după expunere poate să nu detecteze încă infecția.
Din acest motiv, nu este recomandat să alegi singur o dată universală precum „fac toate analizele după șapte zile”.
Un medic dermatovenerolog, ginecolog, urolog, specialist în boli infecțioase sau medicul de familie poate stabili ce teste sunt necesare și când trebuie efectuate sau repetate, în funcție de expunere.
Important în cazul unei posibile expuneri la HIV
Dacă expunerea a avut loc foarte recent și există posibilitatea unei expuneri semnificative la HIV, nu aștepta apariția simptomelor și nu amâna evaluarea medicală.
Există profilaxie post-expunere (PEP) pentru anumite situații, însă aceasta trebuie începută rapid după expunere. O astfel de situație necesită evaluare medicală urgentă.
Poți recunoaște o BTS după miros?
Nu. Un miros genital neobișnuit poate apărea în anumite afecțiuni, însă nu poate confirma singur existența unei ITS și, cu atât mai puțin, tipul infecției.
Modificările mirosului pot avea și numeroase alte cauze.
Același principiu este valabil pentru culoarea secrețiilor, mâncărime sau iritație: simptomele pot reprezenta indicii, nu un diagnostic.
Poți să îți dai seama dacă partenerul are o BTS?
Nu după aspect. O persoană poate:
- să nu aibă nicio leziune vizibilă;
- să nu aibă secreții;
- să nu aibă dureri;
- să nu știe că este infectată;
- să transmită totuși o infecție.
Igiena, aspectul fizic, statutul social sau numărul aparent redus de parteneri nu reprezintă metode de diagnostic.
Într-o relație nouă, discuția despre sănătatea sexuală și testarea poate fi mult mai relevantă decât încercarea de a „observa” dacă partenerul are ceva.
Prezervativul te protejează de toate bolile cu transmitere sexuală?
Prezervativul reduce semnificativ riscul multor ITS atunci când este utilizat corect și constant, însă protecția nu este identică pentru toate infecțiile.
Este foarte eficient pentru infecțiile transmise în principal prin fluide atunci când zona infectată este acoperită, dar unele infecții se pot transmite și prin contactul piele-pe-piele cu zone care nu sunt acoperite de prezervativ.
HPV, herpesul genital și sifilisul sunt exemple relevante în acest sens.
Prin urmare, prezervativul rămâne una dintre cele mai importante metode de reducere a riscului, dar nu oferă o garanție de 100%.
Ce faci dacă bănuiești că ai o infecție cu transmitere sexuală?
Primul pas este evaluarea medicală și testarea adecvată, nu automedicația.
Până la clarificarea situației este prudent să eviți contactele sexuale care ar putea expune o altă persoană.
Nu lua antibiotice rămase prin casă și nu utiliza tratamentul primit de altcineva. Infecțiile diferite necesită tratamente diferite, iar utilizarea incorectă a antibioticelor contribuie la rezistența antimicrobiană.
Dacă testarea confirmă o ITS, medicul îți va explica tratamentul și dacă este necesară informarea, testarea sau tratarea partenerului ori partenerilor sexuali.
Ce boli cu transmitere sexuală se vindecă?
O parte dintre ITS sunt produse de bacterii sau paraziți și pot fi vindecate cu tratamentul corespunzător. Altele sunt infecții virale care pot persista.
| Infecție | Se poate vindeca? |
|---|---|
| Chlamydia | Da |
| Gonoree | Da, cu tratament adecvat |
| Sifilis | Da |
| Trichomoniază | Da |
| HIV | Nu există în prezent vindecare de rutină, dar tratamentul controlează foarte eficient infecția |
| Herpes genital | Virusul persistă, dar simptomele și recurențele pot fi tratate |
| HPV | Organismul elimină spontan multe infecții; manifestările și leziunile pot fi gestionate medical |
| Hepatita B | Infecția acută se poate rezolva; forma cronică necesită monitorizare și uneori tratament |
Diagnosticul precoce este important atât pentru sănătatea persoanei infectate, cât și pentru reducerea transmiterii către alte persoane.
Cum reduci riscul de boli cu transmitere sexuală?
Riscul poate fi redus considerabil prin câteva măsuri simple:
- utilizarea corectă și constantă a prezervativului;
- testarea atunci când există factori de risc;
- discuții deschise cu partenerii despre sănătatea sexuală;
- evitarea contactului sexual atunci când există leziuni sau simptome suspecte;
- vaccinarea împotriva HPV și hepatitei B, atunci când este indicată;
- prezentarea la medic după o expunere cu risc;
- respectarea tratamentului dacă este diagnosticată o infecție;
- testarea și, când este cazul, tratarea partenerilor.
Întrebări frecvente despre bolile cu transmitere sexuală
- Cum știu sigur dacă am o boală cu transmitere sexuală?
Nu poți ști sigur doar pe baza simptomelor. Pentru confirmarea sau excluderea unei ITS sunt necesare testele corespunzătoare, alese în funcție de tipul contactului sexual, momentul expunerii și infecțiile pentru care există indicație de testare.
- Dacă nu am simptome înseamnă că nu am nicio BTS?
Nu. Numeroase infecții cu transmitere sexuală pot fi asimptomatice. Poți avea o infecție chiar dacă nu observi nicio modificare.
- După cât timp apar simptomele unei boli cu transmitere sexuală?
Depinde de infecție. Unele manifestări pot apărea după câteva zile sau săptămâni, altele mult mai târziu, iar unele infecții nu produc niciodată simptome evidente.
- Usturimea la urinare înseamnă că am o BTS?
Nu neapărat. Usturimea poate apărea în gonoree sau chlamydia, dar și în infecții urinare și alte afecțiuni. Este necesară evaluarea medicală pentru stabilirea cauzei.
- Mâncărimea genitală înseamnă că am o boală cu transmitere sexuală?
Nu obligatoriu. Mâncărimea poate avea numeroase cauze, inclusiv infecții care nu sunt transmise sexual, iritații sau afecțiuni dermatologice.
- Pot lua o boală cu transmitere sexuală prin sex oral?
Da. Mai multe ITS se pot transmite prin contact sexual oral, iar infecția poate afecta gâtul, organele genitale sau ambele zone.
- Pot lua o BTS chiar dacă am folosit prezervativ?
Da, riscul nu devine zero. Prezervativul reduce semnificativ riscul multor infecții, dar unele ITS se pot transmite prin contact cu zone de piele care nu sunt acoperite.
- Pot face analize pentru toate BTS-urile odată?
Nu există un singur test universal pentru toate infecțiile cu transmitere sexuală. Sunt necesare teste diferite și, uneori, probe recoltate din zone anatomice diferite.
- Dacă partenerul meu nu are simptome, pot face sex neprotejat?
Absența simptomelor nu exclude existența unei ITS. Dacă există incertitudine privind statusul sexual al partenerilor, testarea și folosirea metodelor de protecție sunt variantele mai sigure.
- La ce medic merg dacă suspectez o BTS?
Poți apela, în funcție de situație, la dermatovenerologie, ginecologie, urologie, boli infecțioase sau medicină de familie. Important este să explici deschis tipul expunerii, astfel încât medicul să poată recomanda testele potrivite.
Simptomele îți pot da un indiciu, testarea îți poate da răspunsul
Dacă te întrebi cum îți dai seama dacă ai o boală cu transmitere sexuală, cel mai important lucru de reținut este că nu există o verificare sigură pe care să o poți face acasă uitându-te după simptome.
Secrețiile neobișnuite, usturimea la urinare, veziculele, ulcerațiile, verucile, durerile sau iritațiile sunt motive pentru o evaluare medicală, dar absența lor nu exclude o infecție.
Dacă ai avut un contact sexual cu risc, un partener nou, un prezervativ rupt sau ai aflat că un partener are o ITS, discută cu un profesionist medical despre testarea potrivită. Nu aștepta neapărat ca organismul să îți ofere un „semn”.
Sănătatea sexuală nu înseamnă doar evitarea unei sarcini nedorite. Înseamnă protecție, testare atunci când este necesară, comunicare între parteneri și decizii informate.